George Cosbuc a fost si este unul dintre cei mai cititi si mai iubiti
poeti ai nostri. El a aparut in literatura romana , neasteptat de
viguros si de nou, intr-o perioada in care scrierile epigonilor
eminescieni creasera o stare deprimanta, maladiva, stare din care se
parea ca nu exista iesire spre un liman sanatos. A adus sensuri si
orizonturi noi, adaugand proaspete valori artistice. Dovada stau
volumele sale Balade si idile (1893), Fire de tort (1896), Cantece de vitejie (1904)
s.a., care constituie creatia fundamentala a unuia dintre cei mai de
seama poeti ai Transilvaniei, supranumit si "poetul taranimii".
Astazi G. Cosbuc este recunoscut ca mare maestru al peisajului cosmic, dar si ca poet al vietii satului: (Noapte de vara, Vestitorii primaverii, Vara, Toamna, in miezul verii, Iarna pe ulita, Manioasa, Nu te-ai priceput, Dusmancele, Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger); al revoltei, al luptei barbatesti si al evocarii istorice: (Noi vrem pamant, Decebal catre popor, Moartea lui Gelu, Pasa Hassan, Dorobantul, Cantecul redutei, Povestea caprarului, Trei, Doamne, si toti trei, Rugamintea din urma, O scrisoare de la Muselim-Selo). Mare poet, el si-a asigurat un loc intre clasicii literaturii noastre prin continutul national al operei sale, prin puritatea expresiei si claritatea stilului, prin innoirea limbii poetice.
Vara face parte din volumul Balade si idile, aparut in 1893. Ea ocupa un loc aparte in opera lui George Cosbuc, fiind o admirabila sinteza a lirismului poetului ardelean. Temele lui predilecte: extazierea in fata naturii, idealizarea vietii campenesti, seninatatea orgolioasa in fata mortii, cultul pentru neamul sau, pentru stramosi alcatuiesc in poezie un tot inchegat.
Criticul literar Garabet Ibraileanu a consacrat acestei poezii o analiza clasica, apreciind-o drept "cea mai lirica din toata opera tui Cosbuc" si, in acelasi timp, "cea mai frumoasa".
Vara este un imn inchinat naturii, frumusetii, bogatiei si trainiciei ei, o descriere (tablou) in versuri, cu elemente de pastel si de filosofie populara (moartea si viata sunt intelese ca doua etape ale integrarii in natura), G. Cosbuc alege, din diversitatea aspectelor naturii, descrierea unui moment al verii, anotimp care declanseaza in sufletul sau sentimentul sublimului, al echilibrului, al eternitatii in spatiu si in timp (lucru firesc la poetul care tradusese imnuri din marile epopei indiene: RamayAna , Mahabharata sau Rig-Veda - cantand lumina si soarele ca. principiu al vietii). Garabet Ibraileanu definea, de altfel, atmosfera acestei poezii drept "optimismul unui om care se simte o parte din natura".
Intreaga poezie este o metafora-simbol a frumusetilor naturii si ale vietii, o adevarata oda inchinata bucuriei de a trai. Titlul Vara, prin semificatiile referitoare la anotimp, sugereaza tocmai aceasta atmosfera de frumusete, bogatie, caldura, incantare si fecunditate.
Poezia este alcatuita, din punct de vedere structural, din trei parti, care prezinta, in strofe de mare respiratie (cate 12 versuri fiecare), trei aspecte fundamentale ale lumii. Atitudinea poetului este contemplativa, in primele doua strofe. El urmareste intai planul cosmic, pentru ca, in strofa urmatoare , sa descopere maretia planului teluric; iar in cea de-a treia strofa, contemplatia se transforma in meditatie, intrucat poetul coboara in lumea consideratiilor filosofice, declansate de sentimentul comuniunii om-natura.
Opozitia dintre planul cosmic si cel teluric (pamantesc) se oglindeste, in poezie, prin antiteza dintre static si dinamic. Poetul ne ofera ocazia de a exemplifica descoperirea unitatii in diversitate: solemnitatea (in prima strofa), exuberanta (in a doua strofa) si meditatia grava asupra conditiei umane (in a treia strofa).
Prima parte a poeziei este consacrata spatiului cosmic. Poetul vede Ceahlaul nu din zona Nasaudului, ci din valea Moldovei, "la apus" Pe fondul unei solemne seninatati, al unei bucurii care invaluie intregul univers, spatiul ceresc apare fix, grav, etern:
"Priveam fara de tinta-n sus-intr-o salbatica splendoare, Vedeam Ceahlaul la apus, Departe-n zari albastre dus, Un urias cu. fruntea-n soare, De paza tarii noastre pus".
Aceasta prima parte este mai putin picturala si mai mult sugestiva; domina imaginile vizuale, statice, poetul adresandu-se parca celui care a vazut, candva, privelistea si a indragit-o. Muntele este privit vara, intr-o "salbatica splendoare".
Astazi G. Cosbuc este recunoscut ca mare maestru al peisajului cosmic, dar si ca poet al vietii satului: (Noapte de vara, Vestitorii primaverii, Vara, Toamna, in miezul verii, Iarna pe ulita, Manioasa, Nu te-ai priceput, Dusmancele, Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger); al revoltei, al luptei barbatesti si al evocarii istorice: (Noi vrem pamant, Decebal catre popor, Moartea lui Gelu, Pasa Hassan, Dorobantul, Cantecul redutei, Povestea caprarului, Trei, Doamne, si toti trei, Rugamintea din urma, O scrisoare de la Muselim-Selo). Mare poet, el si-a asigurat un loc intre clasicii literaturii noastre prin continutul national al operei sale, prin puritatea expresiei si claritatea stilului, prin innoirea limbii poetice.
Vara face parte din volumul Balade si idile, aparut in 1893. Ea ocupa un loc aparte in opera lui George Cosbuc, fiind o admirabila sinteza a lirismului poetului ardelean. Temele lui predilecte: extazierea in fata naturii, idealizarea vietii campenesti, seninatatea orgolioasa in fata mortii, cultul pentru neamul sau, pentru stramosi alcatuiesc in poezie un tot inchegat.
Criticul literar Garabet Ibraileanu a consacrat acestei poezii o analiza clasica, apreciind-o drept "cea mai lirica din toata opera tui Cosbuc" si, in acelasi timp, "cea mai frumoasa".
Vara este un imn inchinat naturii, frumusetii, bogatiei si trainiciei ei, o descriere (tablou) in versuri, cu elemente de pastel si de filosofie populara (moartea si viata sunt intelese ca doua etape ale integrarii in natura), G. Cosbuc alege, din diversitatea aspectelor naturii, descrierea unui moment al verii, anotimp care declanseaza in sufletul sau sentimentul sublimului, al echilibrului, al eternitatii in spatiu si in timp (lucru firesc la poetul care tradusese imnuri din marile epopei indiene: RamayAna , Mahabharata sau Rig-Veda - cantand lumina si soarele ca. principiu al vietii). Garabet Ibraileanu definea, de altfel, atmosfera acestei poezii drept "optimismul unui om care se simte o parte din natura".
Intreaga poezie este o metafora-simbol a frumusetilor naturii si ale vietii, o adevarata oda inchinata bucuriei de a trai. Titlul Vara, prin semificatiile referitoare la anotimp, sugereaza tocmai aceasta atmosfera de frumusete, bogatie, caldura, incantare si fecunditate.
Poezia este alcatuita, din punct de vedere structural, din trei parti, care prezinta, in strofe de mare respiratie (cate 12 versuri fiecare), trei aspecte fundamentale ale lumii. Atitudinea poetului este contemplativa, in primele doua strofe. El urmareste intai planul cosmic, pentru ca, in strofa urmatoare , sa descopere maretia planului teluric; iar in cea de-a treia strofa, contemplatia se transforma in meditatie, intrucat poetul coboara in lumea consideratiilor filosofice, declansate de sentimentul comuniunii om-natura.
Opozitia dintre planul cosmic si cel teluric (pamantesc) se oglindeste, in poezie, prin antiteza dintre static si dinamic. Poetul ne ofera ocazia de a exemplifica descoperirea unitatii in diversitate: solemnitatea (in prima strofa), exuberanta (in a doua strofa) si meditatia grava asupra conditiei umane (in a treia strofa).
Prima parte a poeziei este consacrata spatiului cosmic. Poetul vede Ceahlaul nu din zona Nasaudului, ci din valea Moldovei, "la apus" Pe fondul unei solemne seninatati, al unei bucurii care invaluie intregul univers, spatiul ceresc apare fix, grav, etern:
"Priveam fara de tinta-n sus-intr-o salbatica splendoare, Vedeam Ceahlaul la apus, Departe-n zari albastre dus, Un urias cu. fruntea-n soare, De paza tarii noastre pus".
Aceasta prima parte este mai putin picturala si mai mult sugestiva; domina imaginile vizuale, statice, poetul adresandu-se parca celui care a vazut, candva, privelistea si a indragit-o. Muntele este privit vara, intr-o "salbatica splendoare".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu